Societatea cotidiană

O societate primitivă

Zilele trecute mi-am amintit de o carte pe care am citit-o și mi-a plăcut extrem de mult. Ideea in cartea respectivă era despre modul în care relaționăm și că noi existăm datorită interacțiunilor pe care le avem cu noi înșine și cu tot ceea ce ne înconjoară,ajungându-se astfel la faptul că toți suntem precum propriile noastre reflexii în oglindă.

Spun că suntem o societate primitivă deoarece nu putem face conexiunea dintre creier, gură și acțiunile pe care le facem. Suntem într-o contradicție continuă și nu acea contradicție conștientă, ci cea în care dorim să ne exteriorizăm sinele într-un mod cât mai josnic și mai departe de adevăratul sine pe care îl deținem.

Suntem ceea ce visăm, suntem ceea ce vorbim, suntem ceea ce gândim, suntem ceea ce afișăm în fiecare zi de când ne trezim, suntem ceea ce simțim. Suntem exact acel om gol după terminarea dușului din fața oglinzii, în fiecare dimineață sau seară.

Trăim într-o societate primitivă deoarece incultura cunoașterii emoționale și spirituale este atât de superficială și coafată în spatele unor “realități” morbide, încât majoritatea dintre noi am devenit precum niște roboți care mănâncă și simt după cum își dorește societatea.

Am ajuns la nivelul la care propria mea autenticitate sperie și înlătură toți “microbii” din jurul meu, iar asta pentru mine personal, este precum un scut. Mă protejez de tot ceea ce sufletul meu simte că este nociv atât pentru el cât și pentru mine.

Cât de primitivă a ajuns această societate?! Păi hai să ne gândim la cât de mult judecăm și etichetăm oamenii în funcție de aspectul fizic, de cariera pe care o au, de brandul hainelor pe care le poartă, de clasa socială, de mașina pe care o conduce sau nu. Cam atât de primitivi am ajuns să fim.

Să ne uităm cu privirea de superioritate la cel de lângă noi, având un sentiment de vomă în gând atunci când trebuie să arătăm un minim de bun simț. Da, tot noi suntem, această societate primitivă care a uitat de simplitatea existenței proprii.

Așa cum am mai spus-o, simplitatea nu este altceva decât complexitatea valorilor morale pe care le poate avea un om.

Gândește-te dacă doar societatea este primitivă sau și tu ai ajutat la acest lucru. În rest, hai să fim bine și simpli. Să ne uităm puțin în interiorul nostru să vedem dacă putem salva și vindeca ceva.

Doamne ajută.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *