Societatea cotidiană

Greva educației sau dezinteres educațional

Ce urmează să spun acum, știu sigur că nu va fi pe placul multora dintre cei care mă citesc constant.

Provin din acea familie care a crescut cu un cadru didactic în casă, am fost acel copil ai cărui prieteni erau colegii de muncă al tatălui,profesori de limba română, fizică, chimie,matematică etc. Spun aceste lucruri, deoarece vreau să se înțeleagă că am cunoștințe vis a vis despre acest subiect și anume “educație”.

Nici pe vremea aceea lucrurile nu era atât de roz, însă educația de acasă, educația copilul din acea vreme se baza cel mai mult pe respectul cadrului didactic, iar cadrul didactic în acea vreme știa ce înseamnă să aibe o conduită și ce înseamnă noțiunea de a fi pedagog.

Ceea ce se întâmplă în ultimii ani, nu este altceva decât o bătaie de joc, o bătaie de joc pe care statul o “oferă” atât generațiilor actuale cât și educației în sine.

Această grevă din ultimile zile trebuia să fie de mulți ani, făcută de părinți, nu de către profesori. Profesorii din zilele noastre nu sunt altceva decât unealta statului morbid, care s-au plafonat și au uitat de meseria de pedagog.

Nu voi dori să generalizez, deoarece îmi respect foștii mei profesori care își fac meseria în continuare cu demnitate și sunt înainte de toate pedagogi.

Educația ar trebui să se facă și pentru părinți, pentru acei părinți care oferă cadouri și mici atenții doamnelor diriginte destul de costisitoare. Să vă spun că argintul le stă în gât unor cadre didactice?? Că sunt obișnuite doar cu aur?!

Pe acest subiect aș avea multe de spus, trăite și experimentate din vremea când eram un fel de “mamă de închiriat”.

Dacă statul de ani de zile își bate joc de sistemul educațional al copiilor voștri, voi, părinții acestor copii, unde ați fost?! Nepăsarea voastră și indolența colectivă, au făcut ca aceste generații să fie niște victime colaterale, să devină niște “șoareci” pentru experimentele unor cretini inumani.

Copiii voștri au fost victimele unor agresiuni emoționale ani de zile, ani la rând. Să vă amintesc de pandemie, când urlam pe social media că totul e un circ scump și diabolic?! Nu va păsat deloc de acești copii, nimănui nu le-a păsat de acești copii.

Regulile din școli? Nu există reguli. Ce facem cu telefoanele? Ce facem cu uniformele? Cu conduita pe care ar trebui să o aibe un elev, cu ținuta pe care un elev ar trebui să o învețe? Despre figurile unor profesori, ale unor licee “dă aroganțe”, nu vorbim?! De ce au ajuns profesorii să fie dezinteresați de munca pe care ei și-au ales-o, nu au fost forțați!?

De ce profesorii au ajuns să-și facă treaba doar pe jumătate, ca mai apoi, cealaltă jumătate să fie făcută în particular?! De ce nu se vorbește și despre acest lucru?! De ce alegem din nou să empatizăm fix cu cei care au contribuit într-un mod parșiv la deteriorarea educației și la punerea la zid a unor generații întregi?!?!

Blamați mediile rurale, blamați profesorii din regiunile sărace ale României, însă “membrii educației urbane” ar avea nevoie de training prin mediile rurale.

Sunt scârbită de această grevă, sunt scârbită că încă o dată v-ați bătut joc de etica morală a noțiunii de educație și veți continua să vă bateți joc de niște copii, de emoțiile lor, de visele lor, de gândurile lor, de viața lor.

Și când spun “v-ați”, mă refer atât la profesori cât și la părinți. Dezinteresul vostru va naște monștri, pe unii acest dezinteres i-a și omorât. Să nu uităm cazurile de suicid printre elevii care din cauza notării superficiale au ales să-și pună capăt zilelor, din cauza ignorării și a lipsei de înțelegere au ales să pună stop propriei vieți.

Mușamalizați din nou adevărata realitate, vă place tuturor să fiți victime. Întrebați-vă copii despre emoții, despre ceea ce vor, despre ceea ce gândesc, despre cum se simt, despre credință. Nu-i mai împingeți în prăpastia deznădejdii și a pierzaniei. Învățați și acceptati faptul că aceste GENERAȚII SUNT GENII DIN PUNCT DE VEDERE EMOȚIONAL.

Nu mai omorâți vise prin nepăsare!

Nu mai omorâți generații!

Nu mai omorâți dorințele copiilor!

Vă las mai jos niște cuvinte prețioase!

“Şi când învăţam eu la şcoală, mama învăţa cu mine acasă şi citea acum la ceaslov, la psaltire şi Alexandria mai bine decât mine, şi se bucura grozav când vedea că mă trag la carte.”

Ion Creangă- Amintiri din copilărie

“Educația este cea mai puternică armă pe care voi o puteți folosi pentru a schimba lumea. “

Nelson Mandela

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *