Emoții și trăiri

Există viață chiar și după “moarte”

Da, există viață chiar și după “moartea” emoțională, iar când spun “moarte” mă refer strict la modul peiorativ. Atunci când simțim cu adevărat durerea propriului nostru suflet, nu este altceva decât o moarte a tuturor emoțiilor și trăirilor clădite vis-a-vis de acea situație,în general emoțiile respective sunt raportate la oamenii de lângă noi.

Dacă există viață după fiecare capitol încheiat?! Da, absolut. Există un nou început,unde ai șansa să îl construiești exact așa cum îți dorești.

Eu am ales simplitatea, am ales să muncesc și să ajut în același timp oamenii care au nevoie de ajutor, permițându-mi să fac acest lucru,i-am promis celui de Sus că până voi părăsi această lume, voi ajuta pe cel care are nevoie cu tot ceea ce pot.

Am ales să mă scufund în muncă, să lucrez în fiecare zi de la 8:00 până seara la 00:00, am ales să fac acest lucru, poate și din ambiția de a-mi demonstra că pot face mai multe lucruri în același timp.

Tot ceea ce fac în acest moment, este exact ceea ce iubesc. Iubesc să lucrez cu copiii, lucru pe care îl fac în fiecare zi în prima parte a zilei, iubesc să fiu gazdă și să ofer zâmbete oamenilor care îmi trec pragul casei, astfel am ales să lucrez în domeniul Horeca. Fac ceea ce îmi place, iar oboseala fizică nu prea se instalează la mine în organism, că fac totul din dragoste și o fac cu pasiune.

Dar da, mai există momente când cad psihic, când cad emoțional,însă în toată nebunia exsitenței mele, găsesc mereu putere și alinare în rugăciune și în credința mea simplă cu Dumnezeu, cu Universul.

Uneori îmi doresc să fiu copil din nou, să fiu în sânsul familiei, să nu am nicio grijă, să nu mă gândesc la responsabilitățile vieții de adult. Să mănânc clătitele mamei în fiecare dimineață, să stau în pat alintată de mama, dar vezi tu, omule, timpul ne este cel mai mare dușman și e cam imposibil să gestionăm trecerea timpului.

Tot ceea ce am învățat până acum a fost că trebuie să îmi trăiesc viața demn, onorabil și în credință. Fără credință, de mult aș fi fost un om pierdut în neantul acestei lumi.

Însă, tot ceea ce pot spune este că mi-am păstrat naivitatea copilului din mine,o am și pe Ale mică păstrată în suflet, și nu în ultimul rând speranța, cu toată nebunia din jurul nostru, nu am încetat o secundă din a crede în oameni, în basme, în bunătate și în iubire.

Fără speranță am fi niște umbre, fără credință nu am cunoaște niciodată iubirea, fără emoții am fi doar niște pietre, fără Dumnezeu nu am fi nimic, nu am exista.

Și când simt că nu mai pot, plâng, plâng mult și știu că după fiecare episod lacrimogen, mă curăț și prind putere de a merge doar înainte. Iar în spatele tuturor acestor emoții puternice, este Dumnezeu, cel puțin pentru mine.

Doar gândește-te la asta! Cât contează pentru tine Dumnezeu? Cât contezi tu pentru tine?!

Există un nou început după orice, dacă există și Dumnezeu sau cel puțin o formă de credință simplă și pură.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *