Azi am făcut o retrospectivă a ceea ce am fost, a ceea ce sunt și a ceea ce îmi doresc să fiu.
Doamne, câte frici am avut. Atât de frică mi-a fost de singurătate, că mă agățam cu dinții de oamenii din viața mea, mimând împlinirea. Atât de frică mi-a fost de singurătate până când am ajuns să învăț să mă accept și să mă iubesc așa cum sunt. Astfel, ajungând să-mi înfrunt această frică de singurătate, învățând să trăiesc în armonie cu propria-mi existență și ființă.
Atât de frică mi-a fost de eșec, până când am ajuns să simt eșecul pe pielea mea, demonstrându-mi că nimic nu este imposibil, iar fiecare căzătură este urmată de un nou început, mult mai bun și mai puternic.
Atât de frică mi-a fost să ies din zona de confort, până când am fost nevoită să fac schimbări majore, demonstrându-mi cât de puternică pot fi atunci când o iau de la zero.
Atât de frică mi-a fost să recunosc că uneori eram neputincioasă în fața proprie-mi persoane, mascându-mi mereu depresia în spatele unui zâmbet anost și în spatele unei priviri pierdute și fără strălucire.
Am învățat că depresia este doar o îndepărtare de credința proprie și de suflet. Când am revenit cu picioarele pe pământ, am conștientizat că depresia este doar o formă de hulire în fața Lui Dumnezeu, iar existența mea nu poate susține credința,deîndată ce sufletul îmi era pierdut. Și-am învățat să mă reconstruiesc, mult mai zdravăn și mai sigur.
Atât de frică mi-a fost de propria mea persoană, încât mereu încercam să fiu ceea ce își doreau alții să fiu. Acum sunt exact ceea ce îmi doresc eu să fiu,îmi dau voie să mă manifest așa cum simt, fără a-mi mai fi frică de mine și de reacțiile pe care le stârnesc.
Atât de frică îmi era să petrec timpul cu mine, încât căutam tot timpul să găsesc scuze pentru a nu-mi acorda timpul de care aveam nevoie. Acum, acum nu mă mai satur de propria-mi persoană. Cele mai frumoase momente sunt cele petrecute cu mine.
Atât de multe frici am avut, încât uneori îmi este rușine față de cel de Sus și față de mine. Însă, cu toate acestea, Dumnezeu mi-a fost alături în fiecare zi, ajutându-mă, dându-mi puterea necesară, înțelepciunea de care am avut nevoie, toate pentru a mă putea reechilibra și pentru a mă putea reconstrui mult mai demn și mai puternic decât am făcut-o până în acel moment.
Sunt exact ceea ce îmi doresc să fiu, acum, aici și în fiecare zi de acum încolo. Sunt perfectă în toată imperfecțiunea Universului creat pentru propria-mi existență, iar asta mă împlinește în fiecare zi.
Fii tu însuți și depășește-ți condiția, acceptă-te și construiește-ți propria viață după dorințele pe care le are propriul tău suflet. Nimic nu este mai nociv, decât să pozezi în ceea ce nu ești, încercând din răsputeri să te ridici la un nivel dorit doar de superficialitatea unei societăți bolnave.