Societatea cotidiană

Oameni”care ex(ins)piră

Nu pot să tac, am încercat să îmi înghit cuvintele în ultima vreme,dar chiar nu reușesc. Când am ales să mă reîntorc în Arad, mi-am asumat și faptul că voi fi testată de către Hristos,toți sfinții, Sfânta Treime etc.

Noul trend în societatea asta, mai ales că este și an preelectoral, sunt emisiunile acestea motivaționale cu oameni care inspiră mai mult sau deloc, dar ei insipiră.

Niciodată nu am putut să tac atunci când s-a promovat minciuna. Mereu m-am întrebat cum naiba unii indivizi pot ieși public susținând o realitate ireală care poate fi demontată imediat. Cel puțin un om, poate apărea din neant să-ți demonteze fiecare minciună pe care tu o coafezi în favoarea ta, astfel încât dorindu-ți să fii pus pe un piedestal de către cei care te “ascultă”.

Ne jucăm prea mult de a fi Dumnezeu, am ajuns să folosim cuvintele Lui în arta manipulării, am ajuns să ne folosim de așa zisa “credință” pentru a-i judeca pe ceilalți și a-i pune la zid într-un mod “evlavios”!

Sunt sătulă până peste cap de minciunile acestui oraș, despre indivizii fără moralitate, despre cei “influenți” care pentru orice rahat îl sună pe acel “băiat” și se rezolvă(sper că se înțelege aluzia).

Să le mulțumim totuși și acelor oameni care îți preiau ție responsabilitățile pentru a te putea bronza pe o insuliță de “săraci”.

Eu un lucru știu, atunci când cu adevărat ai credință în suflet și îți respecți viața de om credincios, niciodată, dar niciodată nu renunți la familie sau la copii.

Iar dacă oamenii care te ascultă-tac, nu înseamnă că te și idolatrizează, doar sunt sătui de minciuni și de falsitățile pe care tu dorești să le coafezi în calitățile pe care “Dumnezeul” tău le-a pus în tine.

Toată această explozie(poate a frustrărilor mele) emoțională a mea este din cauza unei întrebări care mi s-a adresat azi: “De ce te-ai întors în Arad, nu îți este rușine?”!

Recunosc că pe moment am avut tendința de a acționa violent, că totuși sunt din Vaslui, însă răspunsul meu a fost unul simplu, doar am zâmbit. 🙂 Ceea ce e șocant pentru mine să reacționez astfel.

Nu îmi este rușine că am fost mamă de “împrumut”, nu îmi este rușine pentru iubirea pe care am sădit-o în unele suflete,nu îmi este rușine pentru alegerile pe care le-am făcut acum mulți ani. Acele suflete au avut nevoie de iubire și atenție,iar aici mă voi opri. Nu îmi doresc să deschid cutia pandorei, iar dacă o voi face, vă promit că situația va fi extrem de diferită de cum o știu unii.

Fiți buni în “provăduiala” voastră și nu uitați că fiecare minciună și nedreptate se va plăti crunt! Poate nu acum, dar se vor plăti!

Doamne ajută!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *