Uneori te simt că ești aici, alteori fugi și te îndepărtezi atât de tare, că mi-ar fi mai ușor să ajung pe Lună, să străbat fiecare planetă la picior, să număr fiecare stea din Univers.
Atât de mult te îndepărtezi și iar apari. Apari ca o nouă speranță, promițând multe, îmbrăcând tot trecutul cu un zâmbet infantil și sincer.
De câte ori să mai străbat întreg Universul în speranța că la un moment dat te vei opri?
De câte ori să mai număr stelele pentru a te opri din fuga ta de iubire?
De câte ori trebuie să mai ajung pe Lună doar pentru a te face să prinzi curajul iubirii?
De câte ori, iubire? De câte ori?
Căci am ajuns cu tălpile arse, am trecut prin toate substraturile Universului, doar pentru a înțelege iubirea.
Și? Iubirea e de fapt aici.
Deschide-ți sufletul și oprește-te o secundă.
Respiră și inundă-te în ea.
Suntem bine, suntem noi!
Bună dimineața, noapte bună!