N-am nicio problemă să-mi susțin ideile în fiecare zi a viețiile mele. N-am nicio problemă să vorbesc despre credințele mele. N-am nicio problemă să vorbesc despre momentele de bucurie sau cele de tristețe. Asta doar pentru faptul că niciodată nu mi-a păsat de felul cum mă percep oamenii,iar aici mă refer la cei care au căutat,caută și vor căuta mereu să bage de vină,să găsească ei ceva de obiectat,în mod grotesc și agresiv.
Sunt de părere că nu există o definiție a normalității,ci mai degrabă există subiectivitatea cu care tratăm lucrurile și situațiile din jurul nostru,raportate fiind la ceea ce ne dorim noi, un gest de egoism,până la urmă!
Știți cum e cu normalitatea?! Exact ca și cu lucrurile pe care nu le înțelegem și le clasificăm ca fiind inexistente,însă, nu e deloc așa. Dacă nu înțelegem un lucru,asta nu înseamnă că el nu există.
Prea ne-am afundat toți într-o superficialitate morbidă,din care ne-am însușit dreptul de a cataloga într-un mod atât de jenant, tot ceea ce este normal și anormal.
Am devenit atât de îngâmfați și atât de însetați de a judeca și de a ne da cu părerea despre orice,fiind specialiști în orice,încât am ajuns la concluzia că tot acest comportament este “normal”. 🤦🏽♀️
Îmi place apusul de soare cel mai mult și când am timp,stau și privesc Cerul cum se stinge treptat,lăsând acel sentiment de speranță până la următorul apus.Și de multe ori mă gândeam că noi avem senzația că tot ceea ce ne înconjoară,ni se cuvine.
Însă,tind să cred că nu este așa…tot ceea ce ni se cuvine este fix ceea ce găsim în interiorul nostru. Dar vedeți voi,depinde tare mult de modul cum cultivăm ceea ce avem noi mai de preț.
Toate aceste amestecuri de emoții și trăiri, încurcate cu problemele cotidiene, cu frustrările societății,cu neajunsuri pe toate planurile,ne-au transformat în niște bolnavi cronici emoțional și al naibii să fiu,dacă conștientizăm asta.
Refulăm în schimb în ceea ce e mai rău,picăm ca niște piese de domino,fără să ne pese,însă conturăm frustrările și dăm viață “normalității” de judecată.Tare bine ne pricepem la așa ceva!
Așadar, ce este normalitatea? Ce este normal? Ce este anormal? Iar aici mă refer strict la ceea ce alege fiecare să facă,modul lui de viață, alegerea lui sexuală, etc.
P.S: nu mai trebuie să dea Putin cu nicio nucleară, că noi deja suntem intoxicați de propria noastră prostie,invidie,răutate,ipocrizie,lașitate,cinism…să mai spun?!
Toți suntem buni și evalvioși până deschidem gura și verbalizăm gândul!