După 12 ani de hoinărit prin țara asta, plecând din cea mai mediatizată zonă a acestei țări și anume județul Vaslui,ajungând în Vestul țării,în “Occidentul României”, mă voi reîntoarce acasă.
Am dus multe lupte în toți acești ani,căutând să ajut și să salvez oameni,am uitat complet de mine. Am uitat de toate promisiunile pe care mi le-am făcut,alergând ca o disperată după idealuri inexistente.
Cea mai importantă promisiune a mea când am plecat la facultate, a fost să mă reîntorc acasă, atunci când voi simți că sunt pregătită.
Ei bine,după 12 ani am simțit că este momentul să pun totul pe masă și să mă reîntorc acasă. Acum sunt pregătită,atât emoțional,psihic cât și profesional,să îmi focusez toată atenția și toată energia proiectelor mele de suflet.
Mi-a fost teamă să iau această decizie,însă singura care cunoaște realitatea propriei existențe sunt eu și doar eu.
Până acum am luat-o de la zero de foarte multe ori,de data aceasta va fi diferit și simt,pentru prima dată că această decizie este una demnă,onorabilă și corectă.
Sufletul meu este pentru copii,iubirea pe care o am de la Dumnezeu mereu va fi îndreptată către copii,acesta este singurul lucru care nu s-a schimbat în toți acești ani.
Am decis să mă reîntorc acasă pentru a ajuta copiii,pentru a le arăta că există speranță chiar și într-un județ unde posibilitățile sunt limitate. Mereu am mers pe principiul că poți evolua oriunde, doar să îți dorești.
După 12 ani în care am investit în educația mea,am investit în dezvoltarea mea, 12 ani în care am scos din mine cea mai bună variantă,am realizat că singura cale prin care aș putea atinge idealul liniștii proprii este să mă reîntorc acasă.
Niciodată nu am avut regrete,iar decizia aceasta cu siguranță îmi va demonstra faptul că ceea ce am construit din mine și pentru mine este cea mai bună.
Mulți dintre apropiați nu-mi înțeleg decizia,însă potențialul pe care-l văd în puterea mea de a schimba lucruri acasă, este mult mai important decât trăirea unei vieți în cel mai mare oraș din lumea asta.
De multe ori am renunțat la lucruri materiale,ba chiar la idealul vieții de lux,niciodată nu am ales cu mintea,ci doar cu sufletul.
Și mi-a fost bine….până acum!
Ce am învățat de când am ales vestul țării?!
Hmm…în Arad,unde am locuit 7 ani,am învățat că majoritatea indivizilor au un preț,am învățat că poți cumpăra laudele unui individ doar cu câteva grame,am mai învățat că cele mai frumoase zâmbete,de fapt sunt cele mai periculoase…și mă voi opri aici,deocamdată!
În Cluj am învățat că viața este un business,iar în Oradea mi-am putut auzi și asculta liniștea și sufletul !
În momentul când mi-am auzit gândul care voia să se întoarcă acasă,am dorit să-l elimin,însă de data aceasta a fost mult mai puternic decât orice.
Dumnezeu are felul Lui ciudat de a-mi vorbi și știu că pentru fiecare decizie de a mea,e în spatele meu și îmi va da tot ceea ce consideră că am nevoie.
Așadar,cred și sper să-mi fi încheiat acest capitol de schimbat orașe,locuri etc…însă,la cât de imprevizibilă sunt,să nu vă mire ca peste o lună să fiu pe vreo insulă hrănind niște flamingo sau culegând bambus ori alge😂😂😂😂😂!
P.S: promit să organizez “city-break-uri” în Vaslui și-n toată Moldova,unde să vă arăt o altă față,o altă imagine decât ceea ce mass-media vă oferă!
Vă pup!❤️