Emoții și trăiri

12.10.2020-Divorț

Oficial 2 ani de când fără a-mi dori vreodată această experiență,inevitabil am trăit-o. Dacă îmi amintesc ceva de atunci,sunt doar niște lacrimi care au izbucnit în momentul semnării “desfacerii contractuale”. Lacrimi care au fost vărsate din neputință,din frica necunoscutului,din durere.

Acum,făcând o retrospectivă a acestor ani,pe Ale de atunci și dinaintea divorțului nu o recunosc și din fericire pentru ea,cea de acum e cea autentică.

Divorțul lasă răni, este normal, divorțul a fost cel mai rece duș pe care l-am făcut vreodată. Divorțul a însemnat pentru mine momentul conștientizării de sine.

Divorțul îți dă posibilitatea să te reinventezi,însă tot el îți ia unele emoții și îți lasă acele cicatrici care,nu știu dacă vor putea fi vreodată vindecate.

Știu că există multe femei care trec prin această experiență și care nu reușesc să se detașeze de ceea ce înseamnă formalitatea acestei proceduri, însă este normal. Din acest motiv scriu,îmi scriu trăirile tocmai pentru a da speranță tuturor femeilor care nu găsesc acea luminiță de la capătul tunelului.

Divorțul e dur, e neprietenos,tot el îți arată cu adevărat fața oamenilor care te-au înconjurat până în acel moment. Eu i-am știut dintotdeauna și știam mereu ce indivizi mă înconjurau, că oameni prea puțini au existat.

Divorțul trebuie asumat și acceptat, iar dacă se aduce în discuție acest subiect într-o căsnicie, atunci femeie, renunță să mai lupți. Eu am renunțat să mai lupt din clipa în care am înțeles faptul că omul sufletului meu, s-a îndrăgostit.

Am acceptat și am mers mai departe cu capul sus. Niciodată să nu lupți pentru ceva ce nu este benefic pentru tine,doar pentru că societatea vorbește,doar pentru că ai un ideal.

Divorțul rănește la fel de mult ca și partenerul,deoarece așa l-a creat societatea ca fiind ceva de groază. Atât la nivel emoțional cât și la nivel psihologic, este al naibii de dur.

Eu tot timpul am fost mai copilăroasă,mai naivă,dar pe atât de puternică și ambițioasă,însă divorțul a făcut din mine un munte de neclintit. Un munte atât de puternic și de neatins,încât uneori stau și mă întreb dacă e bine sau nu?!

Momentan îmi e bine,însă niciodată nu mi-am dorit să văd realitatea exact cum e ea,pentru că știam cât de selectivă voi ajunge să fiu.

Acum 2 ani pe vremea asta,stăteam în mașină,plângând neștiind ce am făcut,unde am greșit și de ce trăiesc așa ceva.

Aveam speranța că mă voi trezi din acel coșmar,îmi doream să mă trezesc și să mă intorc acolo unde credeam că era acasă,însă Dumnezeu chiar dacă îngăduie multe,când vede că ești în punctul în care sufletul îți moare,te salvează, dar nu așa cum te aștepți.

Lucruri pe care le-am realizat în timp.

Ale cea de azi,e cea cu sclipirea din ochi,chiar dacă în spatele acelei sclipiri, există traume,există suferință,există întrebări fără răspuns, Ale cea de azi a mâncat pământul și s-a reinventat în cea mai frumoasă formă a propriului ei suflet.

Divorțul pe cât de dur este,pe atât de benefic poate fi dacă îți lași toată ființa în mâinile Lui

Dumnezeu,ascultându-L prin inuiția sufletului!

Așadar, sunt 2 ani de când am renăscut.

Divorțul nu îl voi uita niciodată,această dată nu o voi uita niciodată, mereu îmi voi aminti doar pentru a-mi autovalida integritatea omului de astăzi!

Doamne ajută.🙏🏻

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *