Oficial am trecut pragul, acel prag al existenței în care mă apropii de acea maturizare, însă mental stau bine,încă. Poate că se văd câteva riduri, câteva grimase mimând involuntar dorința de a mai copilări, câteva fire de păr alb, că deh, timpul nu ne iartă oricât de mult mi-am dorit să îl fentez, nu m-a iertat și nu mă va ierta nici pe mine.
Sunt 30 de ani în care atât de multe am învățat și parcă nu știu nimic. Dacă ar fi să mă raportez la societate(ceea ce nu o voi face niciodată), nu am realizat nimic. Nici familie, nici copii. Însă, pentru sufletul meu am realizat mai mult decât am sperat vreodată.
Mi-am găsit liniștea, poate că e o liniște haotică,însă pentru mine e perfectă. Mi-am descoperit iubirea față de propriul suflet, m-am reinventat așa cum am știut mai bine.
În 4 mai 2019 am spus un DA care doream să-mi fie veșnic, însă sentimentul din acea zi în care ar fi trebuit să-mi fie specială, a fost de neliniște, de tristețe, parcă știam că acel pas a fost unul grăbit. Datorită acelui “DA” am dobândit liniștea, însă în formula de singurătate. Abia după am învățat ce înseamnă să trăiești cu adevărat acceptarea de sine, iubirea și simplitatea pură și sinceră.
De multe ori am luat decizii pripite, dorindu-mi de fapt să schimb situații, oamenii, chiar și vremea uneori. Acest defect de a “schimba” îl am de când eram copil. Să știți că am reușit să schimb ceva, dacă pot spune așa. M-am schimbat, mie îmi place să spun că m-am șlefuit.
Sunt o variantă mai acceptabilă😂😂,mai atentă, îmi dau voie să fiu exact așa cum sunt, fără a-mi fi teamă de reacțiile pe care le stârnesc. Sunt eu și sunt bine în pielea mea.
Și da, sunt un om vesel care se bucură din lucruri mici,un om fericit doar pentru că vede Cerul, știu, sună banal, dar conștientizând că nu geanta Channel mă face om și nici brand-ul hainelor pe care le port și nici concediile de lux prin care am fost, m-au făcut să văd cu adevărat frumusețea iubirii simple pentru propria-mi existență.
Am învățat că Dumnezeu nu se strigă, ci se simte în liniște și în intimitatea proprie. Am învățat că somnul fără stres și fără frică este cel mai sănătos. Am învățat că atunci când cumperi oamenii doar pentru a fi idolatrizat, ești un om cu frică de sine, am învățat că acele grame de pe un platou pot cumpăra orice, dar nu și liniștea sufletească, am învățat că atunci când ai coastele rupte nu poți respira, am învățat că atunci când accepți umilința, nu te respecți deloc, am învățat că merit să fiu iubită și respectată, dar nu înainte de a mă respecta și iubi așa cum Dumnezeu a pus acea rânduială.
Am învățat că greșelile se recunosc, nu se pasează la cei din jurul tău. Am învățat că familia este sfântă și trebuie conturată exact după frumusețea sufletească.
Posibil să fi eșuat pâna acum doar pentru că nu m-am lăsat să fiu eu așa cum eram, din cauza a mai mulți factori,însă pentru a mă cunoaște cu adevărat, a trebuit să plâng, să sufăr, să simt durerea atât fizică cât și sufletească,a trebuit să simt trădarea,toate doar pentru a învăța.
Ar trebui să vă mint spunând că în fiecare zi sunt veselă, am și zile în care vine furtuna printre gânduri, în care simt că nu mai pot, dorindu-mi să renunț. Am zile în care îmi doresc să fiu îmbrățișată, să fiu pupată pe frunte și să mi se spună că pot, că sunt puternică și că va fi bine. Dar mă uit spre cer și mă liniștesc, acolo sus e toată puterea mea, tot sprijinul meu în fiecare zi.
Am fost, sunt si voi fi un om simplu, în căutarea idealului, un om visător și sensibil, un om bun și corect, demn și onorabil, rău de gură și vulcanic, însă niciodată cu sufletul încețoșat.
Poate că de multe ori am avut de pierdut, și da,am pierdut multe până la vărsta asta, am pierdut oameni, bani, timp,dar am învățat.
Acum la 30 de ani lumea pentru mine e altfel, sunt eu și atât, într-o călătorie plină de surprize, conturată după lumea basmelor. Nu știu când se va termina, însă știu sigur că atunci când se va termina călătoria mea, voi fi tot cu capul sus și cu zâmbetul pe buze, curioasă și nerăbdătoare pentru a descoperi Cerul, care mă fascinează de când mă știu.
Dorința mea de 30 de ani?! Pe lângă cele normale și simple, în care îmi doresc să fiu bună, iubitoare, onestă și sănătoasă, singura dorință rămâne aceeași, cea de a crea un mic Univers din propria-mi iubire, din propriul suflet.
Să fiți buni, să fiți voi, să vă iubiți și să fiți sinceri, să nu uitați de puterea rugăciunii, să nu uitați de iubirea nemărginită a Cerului și să nu lăsați nicio zi să treacă fără a mulțumi și fără a zâmbi.
Blănaru vă pupă, vă îmbrățișează și vă mulțumește pentru mesaje.