Cu siguranță, pentru mine acest fenomen al naturii, e cel mai emoționant. De fapt, această luna, îmi trezește un sentiment de inocență, mă face să mă simt ca un copil, eu prin felul meu sunt un copil, însă în această perioadă totul se amplifică.
E perioada în care simt nevoia să ofer mult mai mult decât o fac deobicei(poate ar trebui să fiu zilnic așa, indiferent de lună sau anotimp), e perioada în care sunt extrem de emoționată, e perioada în care simt nevoia de multă iubire, de multă atenție. Probabil că sunt un om extrem de sensibil, care încă nu a ajuns la maturitate și care nu cred că va ajunge vreodată. Sunt omul care trăiește în bula lui anormală, plină de iubire și plină de zâmbete sincere. Zâmbetul sufletului meu mă ajută mereu să încălzesc locurile reci.
Mă simt ca un copil care a trecut prin multe experiențe atât plăcute cât și neplăcute, însă indiferent de situațiile în care am fost pusă, le-am trecut “în revistă” cu zâmbetul pe buze, râzând în hohote.
Mi-e dor să fiu acel copil, mi-e dor de copilărie.
Încerc cum pot să rămân un copil pe interior, timpul nu mă va ierta și va fi mereu dușmanul principal care mă va transformă fizic, însă un lucru știu sigur, acest “timp” nu va putea niciodată să îmi “imbătrânească” sufletul și bucuria de a trăi.
Devin sensibilă și foarte melancolică în această perioadă, deoarece îmi amintesc de copilărie, de prietenii copilăriei și e singurul moment din an în care mi-aș dori să mă reîntorc în acele vremuri, măcar pentru un minut. Aici, unde sunt acum, mă simt bine, însă mi-e dor de casa unde am crescut….pffff…da, sunt un copil mare care se emoționează acum….și care visează și crede în minuni!