“Pun prietenia mai presus de orice, iar delicateţea umană o preţuiesc ca pe singurul sens existenţial.”- Nichita Stanescu.
Pornesc de la aceste cuvinte simple dar pline de esenta si spun doar atat, sunt un om care pretuieste oamenii,pretuieste tot ceea ce il inconjoara, pretuieste orice legatura formata in acest Univers, sunt un om care pretuieste credinta si tot ceea ce are. Sunt un om care pune pret pe cuvantul spus, sunt un om care isi respecta cuvantul, sunt un om care traieste si multumeste in fiecare dimineata Lui Dumnezeu pentru cerul pe care il poate privi in fiecare zi.
Astfel, de-a lungul timpului am invatat sa pun suflet in tot ceea ce am facut, in toate relatiile de prietenie si nu numai. De multe ori, din cauza naivitatii am cunoscut tradarea, dar am trecut cu vederea ca si cand nu s-a intamplat nimic. Mereu am considerat ca omul daca greseste, o face din cauza unei rataciri si niciodata nu am dorit sa judec pentru acest lucru, dimpotriva, am cautat sa gasesc explicatii, sa le gasesc scuze si sa merg mai departe cu ei.
In timp, am observat ca toate aceste “explicatii” si “scuze” pe care le cautam si le gaseam tot timpul,m-au incarcat emotional negativ, dar niciodata nu m-au determinat sa imi pierd increderea in oameni.
In ultima vreme, am stat si mi-am echilibrat balanta oamenilor din jurul meu. Rezultatul nu a fost unul care sa ma bucure, am realizat ca sunt pe minus. Oamenii pe care i-am primit in sufletul meu, defapt au fost acolo doar pentru ca apartineam cuiva, apartineam unei lumi.
Mi-a fost greu sa accept faptul ca o “bomboana”in plus poate castiga in defavoarea respectului, al cuvantului, al loialitatii etc.
Asa ca, am decis sa las totul in trecut, am iertat si m-am iertat, dar acum, in prezent nu voi mai lua cu mine nimic din ceea ce a exista candva in trecut.
Mereu am fost un om radical, un om caruia nu i-a fost frica de absolut nimic,iar cand a simtit ca trebuie sa o ia de la zero, a luat-o fara niciun fel de temeri. Acum, dupa multe luni in care m-am cautat, m-am redescoperit, am decis sa o iau din nou de la zero, fara a mai aduce in prezent, nimic din trecut.
Sunt impacata cu tot ceea ce am oferit in aceste relatii de prietenie, dar acum am constientizat cata incarcatura negativa imi pot provoca tradarea, lipsa respectului, barfa, lipsa asumarii si lipsa caracterului!
Tot ce pot spune acum, este ca, pentru a putea noi functiona, asa cum suntem cu adevarat, nu avem nevoie de oameni, ci avem nevoie de credinta, de Dumnezeu si de noi insine! Oamenii sau prietenii, multi sunt acolo doar sa iti arate unele lucruri, ei sunt cu un scop pe termen scurt! Vin si pleaca, vor ramane doar cei care te vor aprecia pentru cine esti tu cu adevarat, nu pentru ceea ce ai sau pentru ceea ce oferi!
Nu scriu pentru ca sunt trista sau pentru ca sufar, scriu pentru ca imi place, este singurul meu mod prin care imi pot defini gandurile si pot transmite mai departe o idee sincera. Sunt de parere ca unele experiente in urma carora ne dezvoltam la nivel emotional si mental trebuie impartasite.
Noi, oamenii, daca am fi mai atenti la nevoile noastre emotionale si am acorda mai multa atentie adevaratelor valori morale, am sti sa “citim” cu adevarat o “carte” de “autodezvoltare personala”!
Invatati sa ascultati ceea ce va spune inima, ceea ce intuitia va “cântă”! Nu e usor, dar finalul este mirific!
Candva, consideram ca singuratatea este cea mai mare frica a mea, dar experienta anilor trecuti, mi-a aratat ca singuratatea nu exista atunci cand credinta iti este solida .
In acest moment, prefer sa fiu doar eu cu a mea credinta, decat sa fiu inconjurata de multi oameni precum Iuda.
Doamne ajuta. Sa fim mai buni, sa fim oameni,e gratis!