Emoții și trăiri

Regrete

Regrete avem cu toții,fiecare dintre noi am trecut cel puțin o dată printr-o experiență care ne-a făcut să avem regrete.Este normal și uman până la urmă.Suntem oameni,iar baza noastră este construită din emoții,din iubire, din bunătate,din acest motiv după orice eșec, apar regretele și sentimentele mai puțîn pozitive raportate atât la propria noastră persoană cât și la cei din jurul nostru.Da,eu sunt unul dintre acei oameni care are regrete cu caru’,însă pe parcurs am învățat să îmi transform regretele în ceva constructiv pentru propria-mi existența.

Am învățat că dacă îmi alimentez regretele negativ, cu milă, cu răutate,cu ura,nu voi face altceva decât să îmi otrăvesc propriul suflet.Astfel,am încercat pe cât posibil să îmi pun câte o speranța și să văd cu optimism fiecare regret.În spatele fiecărui regret poate există o șansă,pot există anumite posibilități,pot există șanse reale, care te vor putea ajută în propria ta evoluție în această viață.Iar evoluția supremă, după părerea mea este cea de a deveni un om integru,un om bun,un om a cărei bunătate să fie dusă la supremația existenței,un om a cărei credință să fie de neclintit,un om care înțelege puterea și valoarea iubirii.Da,vorbesc din propria mea experiență,vorbesc în numele unui om care a iubit nebunește și care încă mai iubește, însă care,necunoscând ce înseamnă cu adevărat asumarea unei realități,a clacat.

A clacat emoțional,a clacat psihic,săpându-și singur propria groapă,în care,inevitabil a și căzut. Însă tot acest deraiaj,a fost amplificat de tot ceea ce mă înconjura,de “prieteni”,de o societate bolnavă,o societate insipidă,inodoră și incoloră.Când tu,nu eșți într-o armonie cu ține,basmul în care crezi că trăieșți,se poate transformă într-o secundă într-un Iad din care nu te mai vezi scăpat,tu,evident fiind personajul principal!

După mult timp,în care am avut urcușuri și coborâșuri din punct de vedere emoțional,am învățat că regretele sunt benefice,am învățat și învăț pe zi ce trece,cine sunt EU cu adevărat,ce iubesc și cum iubesc.Nu suntem singuri,fiecare dintre noi este ocrotit de către Dumnezeu, dacă vom învață să Îi simțim iubirea pe care,zilnic El o împărtășește cu noi,vom învață să ne iubim și să iubim cu adevărat.Iubirea absolută înseamnă să te iubeșți pe ține însuți așa cum ești,cu bune și cu rele.Suferință este doar un drum spre smerenie,este drumul spre a cunoaște cu adevărat ce înseamnă credință, ce înseamnă Dumnezeu.

Acum,in acest moment,pot spune că sunt undeva la mijlocul drumului,in care simt iubire,o accept și o las să se ducă acolo unde trebuie,acolo unde sufletul meu și inima mea își doresc să ajungă.Lasă-te pe mâna Lui,căci El este singurul care știe cel mai bine ceea ce tu ai nevoie.

Nu te mai împotrivi!Ia-ti timpul tău, fii doar tu cu tine, regăsește-te,vezi cine ești tu cu adevărat și să nu îți fie teamă să te accepți și să te iubești așa cum ești!Rău nu ai cum să fii, ești creația Lui,ești conceput din iubire și pt iubire.Învață să îți faci din regrete, propriul tău curcubeu multicolor,propriul tău curcubeu de curaj, de iubire,de optimism și de adevăr.

Drumul spre regăsire face minuni,El face minuni,chiar dacă pe tot parcursul acestui drum te vei lovi de încercări dureroase,dorința ta nu trebuie să se oprească,nu trebuie să deviezi de la propriul tău drum! Fii tu,fii înțelept și oferă-ti iubire,oferă-ti credință!Este tot ceea ce avem nevoie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *